În timp înveți …

ÎN TIMP ÎNVEȚI …

(Jorge Luis Borges)

****
După un anumit timp,
omul învață să perceapă diferența
subtilă între a susține o mână
și a înlănțui un suflet,
și învață că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva
și că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranță,
și așa, omul începe să învețe…
că săruturile nu sunt contracte
și cadourile nu sunt promisiuni,
și așa omul începe să-și accepte căderile cu capul sus și ochii larg deschiși,
și învață să-și construiască toate drumurile
bazate în astăzi și acum,
pentru că terenul lui ‘ mâine ‘
este prea nesigur pentru a face planuri …
și viitorul are mai mereu o mulțime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului.

Și după un timp, omul învață că dacă e prea mult,
până și căldura cea dătătoare de viață a soarelui, arde și calcinează.
Așa că începe să-și planteze propria grădină
și-și împodobește propriul suflet,
în loc să mai aștepte ca altcineva să-i aducă flori,
și învață că întradevăr poate suporta,
că întradevăr are forță,
că întradevăr e valoros,
și omul învață și învață …
și cu fiecare zi învață.

Cu timpul înveți că a sta alături de
cineva pentru că îți oferă un viitor bun,
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut.

Cu timpul înțelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale,
fără a pretinde să te schimbe,
îți poate aduce toată fericirea pe care ți-o dorești.
Îți dai seama cu timpul că dacă ești alături de această persoană doar pentru a-ți întovărăși singurătatea,
în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.

Ajungi cu timpul să înțelegi că adevărații prieteni sunt numărați,
și că cel care nu luptă pentru ei,
mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul înveți că vorbele spuse într-un moment de mânie,
pot continua tot restul vieții să facă rău celui rănit.

Cu timpul înveți că a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face.

Cu timpul înțelegi că dacă ai rănit grav un prieten,
e foarte probabil că niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeași intensitate.

Cu timpul îți dai seama că deși
poți fi fericit cu prietenii tăi,
într-o bună zi vei plânge
după cei pe care i-ai lăsat să plece.

Cu timpul îți dai seama că fiecare experiență trăită alături de fiecare ființă,
nu se va mai repeta niciodată.

Cu timpul îți dai seama că cel care umilește sau disprețuiește o ființă umană,
mai devreme sau mai târziu va suferi aceleași
umilințe și dispreț, dar multiplicate, ridicate la pătrat.

Cu timpul înveți că grăbind sau forțând lucrurile să se petreacă,
asta va determina că în final,
ele nu vor mai fi așa cum sperai.

Cu timpul îți dai seama că în realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.

Cu timpul vei vedea că deși te simți fericit cu cei care-ți sunt împrejur,
îți vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
și acum s-au dus și nu mai sunt…

Cu timpul vei învăța că încercând să ierți sau să
ceri iertare,
să spui că iubești, să spui că ți-e dor,
să spui că ai nevoie,
să spui că vrei să fii prieten,
dinaintea unui mormânt,
nu mai are nici un sens.

Dar din pacate,
toate se învață doar cu timpul…

PS :  Nu vă feriți a spune celui de lângă voi ceea ce simțiți, poate niciodată nu va ști ce e în sufletul vostru, iar când veți vrea să o faceți, nu veți mai avea cui …….

Iubire…Sinceritate…

Atunci când iubeşti, tot ceea ce faci e să dăruieşti, dăruieşti fără a aştepta nimic în schimb, dar când aştepţi înseamnă că nu iubeşti cu adevărat. LIBERTATEA este cheia fiecărei iubiri, e atât de frumos să laşi persoana iubită să îşi urmeze calea chiar dacă tu nu faci parte din traiectoria sa, e o linişte sufletească şi o iubire aşternută în urma ta.

Această iubire având nevoie de două inimi nu doar de una şi aia pe jumate doarece suntem oglinda persoanei iubite, oglindindu-se în noi dragostea ce o primim sau interesul personal pe care uneori, unii o vulcanizează poate fără a-şi da seama de acest lucru. Într-o relaţie totul pare atât de uşor încât ajunge să te motiveze a merge mai departe, a fi liber, a fi tu, a iubi, până ajungi la aţi pune întrebarea dacă merită să investeşti în ea, merită să i te oferi cu totul, merită să îţi aşterni toate gândurile şi problemele ca mai apoi să ajungi la dojană şi mizantropie ?!

Da, uneori merită, alteori nu, merită doarece o relaţie trebuie trăită prin fiecare por al fiinţei noastre, ne-am născut din dragoste şi sper să murim tot din “ea” , dar nu merită atunci când cel de lângă noi nu învaţă a-ţi oferi încrederea şi iubirea care până la urmă sunt primite de la Dumnezeu, dar nu judecăm pentru a nu fi judecaţi. Aş merge pe gândul că fiecare din noi a primit un mic săculeţ de haruri printre care se află iubirea şi dăruirea, dar depinde doar de noi cum ne folosim  de ele, le ajutăm să rodească sau le păstrăm până vom uita lecţia în a le ştii folosi şi dărui mai departe?!

Asta doar de noi depinde…deoarece trăim în “lumi” diferite cu principii şi gânduri proprii, dar inconştienţi nu ne dăm seama că există doar o SINGURĂ lume în care ne e greu să ne “integrăm”…. Iubiţi să fiţi iubiţi chiar dacă nu se va întâmpla pe moment, se va întâmpla cu siguranţă măcar o dată în viaţa voastră când veţi simţi că acest sentiment va fi primordial, dăruiţi ca mai apoi să vi se dăruiască şi alţii vouă, şi cel mai important : fiţi sinceri, sinceritatea nu costa bani, nu cere averi şi nici de mâncare.

Descoperire …

Ultima descoperire în domeniul bolilor se numeşte „sindromul omului invizibil” . O persoană cu care te vezi toata ziua , la masă , prin cameră , în pat , ne dăm seama de prezenţa ei fizică , chiar dacă nu o vedem . Parcă am dori , s-ar zice , să ne vedem .

Tanti Buscalia povestea despre un bărbat şi o femeie care s-au căsătorit , au avut patru copii , i-au crescut bine , i-au ajutat să se căsătorească . În seara căsătoriei ultimei fete, pe când s-au regăsit numai ei doi singuri , în casa goală s-au aşezat unu în faţa celuilalt. El o privi îndelung pe ea .

Apoi spuse : ” Cine naiba eşti tu?”

Mască …

Hmmm , zilele astea au trecut puțin prea pătrunzător , am rămas cu multe lucruri care și-au pus parcă amprenta pe suflețelul meu , în bine sau rău , în rău sau în bine  . Mă întreb uneori ce rost au unii oameni în viața noastră , de ce faci unele lucruri doar de dragul de a le face și nu pui măcar puțin suflet atât pentru tine și pentru timpul care îl acorzi , cât și pentru cei din jurul tău care te suportă  și te îndrumă . Ieri , mergând într-un loc unde oamenii sunt izolați de această lume cotidiană , unde trăiesc într-o altă lume a „lor” , unde doar o simplă mângâiere  te cutreieră , sau o simplă atingere , ai sta să te gândești de ce Dumnezeu i-a „protejat”  de alți oameni mai „normali” ca ei , dar în același timp i-a lăsat pe mâna unor „animale” care pe lângă viața lor nesigură și plină de singurătate și durere care o duc  , ” ei ” le-o fac mai încețoșată și mai dureroasă , oare de ce ?!

Încep să nu mă mai regăsesc în cei de lângă mine , încep să prind o „greață”  față de persoanele care vor să pară ceea ce nu sunt , plini de scrupule , d`le ce e așa greu să te faci acceptat prin felul tău de a fi ?! Stai liniștit , pentru mine ești același om „jegos” care ne respiri nouă aer`ul , acel TU care sunteți câțiva dintre voi , acel TU care îl întâlnim indiferent de circumstanță , indiferent de loc , indiferent de rasa sau obiceiurile noastre.

Încep să las barierele jos , am ajuns la o sațietate mult prea profundă , nu mă mai atinge nimic , parcă am fi la un bal mascat unde toți cei din jur poartă diferite măști , care mai de care , unele mai frumoase , altele care te înfricoșează , altele care te bagă în dubii și îți lasă mii de semne de întrebare . Totuși, întrebarea mea e : În care parte a balului se va renunța la măști ?!

Atunci când …

Niciodată nu îți voi cere nici stelele nici luna, îți voi cere doar să mă iubești și să mă accepți așa cum sunt eu, cu bune și cu rele deoarece dacă am fi toți perfecți viața asta sigur nu ar mai avea nici un farmec. Atunci când … voi dori să plâng, privirea ta îmi vor opri lacrimile. Atunci când … îmi va fi frig, mainile tale mă vor încălzi cu siguranță. Știu că doar în brațele tale mă simt iubită. Te voi înțelege chiar și atunci când …  nu știu despre ce vorbești și voi ști să ascult chiar și atunci când taci și totuși uneori voi fi de acord cu tine chiar dacă nu te`am ascultat. Știu că vor fi zile când nici în ruptul capului nu voi dori să te văd, dar asta nu înseamnă că nu te voi iubi, înseamnă că voi vrea să îți simt lipsa pentru a putea realiza încă o dată că fără zâmbetul tău nu pot trăi. În schimb promit să te iubesc și să te fac să zâmbești când ai lacrimi în ochi și să îți dau un sfat când ai nevoie. Uneori voi fi singura care va fi de acord cu tine chiar și atunci când … toată lumea îți va întoarce spatele, indiferent de ceea ce vei vrea să faci, chiar dacă nu e bine … sunt convinsă că atunci când vei realiza te vei opri singur. Îți mai cer să nu îmi dai drumul când voi simți că mă prabușesc dar să îmi dai drumul când voi avea nevoie să învăț să merg singură. Atunci când … îmi ești drag simt că vibrez , micile tale surprize mă fac să simt că plutesc , mă  fac să simt că traiesc cu adevarat și că cineva acolo undeva există și a existat dintotdeuna, și totuși, ai un loc … în lumea mea . Mulțumesc.